Toate definitiile

BULBUCĂTÚRĂ, bulbucături, s. f. Proeminență rotunjită, protuberanță. – Bulbuca + suf. -ătură.

BULBUCĂTÚRĂ s. v. proeminenţă, protuberanţă.

BULBUCĂTÚRĂ, bulbucături, s. f. Proeminență rotundă a unui lucru; protuberanță. – Din bulbuca + suf. -(ă)tură.

bulbucătúră f., pl. ĭ (d. bulbucat). Protuberanță, unflătură, proeminență rătundă: bulbucăturile creĭeruluĭ.

bulbucătúră s. f., g.-d. art. bulbucătúrii; pl. bulbucătúri