Toate definitiile

BULEÁNDRĂ, bulendre, s. f. (Pop. și fam.) Haină veche, ruptă, ponosită; fleandură. ♦ (La pl.) Lucruri vechi și fără valoare. ♦ Fig. Termen injurios pentru o femeie imorală. – Et. nec.

BULEÁNDRĂ s. 1. v. cârpă. 2. (la pl.) v. boarfe.

BULEÁNDRĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, haină, îmbrăcăminte, prostituată, strai, târfă, veşmânt.

buleándră (buléndre), s. f. – 1. Zdreanță, cîrpă. – 2. Prostituată. Creație expresivă, de la bulă cu suf. expresiv -andră, cf. fleandură, handră (Tiktin; Iordan, BF, II, 185). Mai puțin probabilă der. din țig. *bulengere „pantaloni”, de la bul „cur”, menționat numai în forma buiengere (Graur 132 și Graur, BL, IV, 197). Celelalte ipoteze sînt insuficiente (sl. platŭ „pînză”, după Cihac, II, 33; sl. blĕdĭ „prostituată”, după Philippide, Principii, 151; cuvînt legat de romanicul balandra, cf. sp. baladrán, după DAR). – Der. bulendros, adj. (zdrențuros).

BULEÁNDRĂ, bulendre, s. f. (Pop.) 1. Haină veche, ruptă, ponosită. ♦ Fig. Termen injurios dat unei femei imorale. 2. (La pl.) Lucruri de uz zilnic, vechi sau de puțină valoare.

buleándră și (Trans.) meleándră f., pl. endre (rudă cu fleandură, ca bleașcă cu fleașcă orĭ bleg cu flenc). Fleandură, borfă, haĭnă veche și ruptă: o buleandră de suman, niște bulendre’n boccea. V. hanță, halipă.

buleándră (fam.) s. f., g.-d. art. buléndrei; pl. buléndre