Toate definitiile

BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vătui¹. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.

BUMBĂCÍ vb. v. snopi, stâlci, vătui.

BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A căptuși cu bumbac; a vătui. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.

bumbăcésc v. tr. Vest. Căptușeșc cu bumbac. Fig. Iron. Bat, cĭomăgesc (de-l fac moale ca bumbacu).

bumbăcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 să bumbăceáscă