Toate definitiile

BUNICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, bunicei, -ele, adj. Bunișor. – Bun + suf. -icel.

BUNICÉL adj. 1. bunişor, (pop.) bunuţ. (Nu e chiar bun, e ~.) 2. v. acceptabil.

BUNICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, bunicei, -ele, adj. Bunișor. – Din bun⁴ + suf. -ic-el.

!bunicél adj. m., pl. bunicéi; f. bunicícă, pl. bunicéle