BUNIȘÓR, -OÁRĂ, bunișori, -oare, adj. Diminutiv al lui bun; bunuț, bunicel. Bun + suf. -ișor.
BUNIŞÓR adj. v. bunicel.
BUNIȘÓR, -OÁRĂ, bunișori, -oare, adj. Diminutiv al lui bun4.
bunișór adj. m., pl. bunișóri; f. bunișoáră, pl. bunișoáre