Toate definitiile

BUNTÁȘ, buntași, s. m. (Înv. și reg.) Conspirator, rebel. – Bunt + suf. -aș.

BUNTÁȘ, buntași, s. m. (Înv. și reg.) Buntușnic. – Din bunt + suf. -aș.

buntaș și bo- m. (d. bunt). Vechĭ. Rebel, insurgent.

buntáș (înv., reg.) s. m., pl. buntáși