Toate definitiile

BUNÚȚ, -Ă, bunuți, -e, adj. (Pop. și fam.) Bunișor. ◊ Expr. Bun-bunuț = foarte bun. – Bun + suf. -uț.

BUNÚŢ adj. v. bunicel, bunişor.

BUNÚȚ, -Ă, bunuți, -e, adj. (Pop. și fam.) Bunișor. ◊ Expr. Bun-bunuț = foarte bun. – Din bun⁴ + suf. -uț.

bunúț (fam.) adj. m., pl. bunúți; f. bunúță, pl. bunúțe