Toate definitiile

BURÁCĂ, burăci, s. f. (Reg.) Negură groasă, deasă. – Cf. bură.

BURÁCĂ s. v. ceaţă, negură, pâclă.

BURÁCĂ, burăci, s. f. (Reg.) Negură groasă, deasă. – Din bură + suf. -acă.

burácă f., pl. e și ăcĭ (cp. cu burhaĭ). Trans. (GrS. 1937, 185). Ceață.

burácă (reg.) s. f., g.-d. art. burắcii; pl. burắci