Toate definitiile

BURÁRE, burări, s. f. Acțiunea de a bura²; buraj. ◊ Burarea căii = îndesare manuală sau cu mijloace mecanizate a balastului sub traversele unei linii de cale ferată. – V. bura².

BURÁRE s. buraj, (rar) stupă, (reg.) astupuş, fultuială. (~ într-o mină.)

BURÁRE s.f. Acțiunea de a bura și rezultatul ei; buraj. [< bura].

BURÁRE, burări, s. f. Acțiunea de a bura².

buráre s. f., g.-d. art. burắrii; pl. burắri