Toate definitiile

BURDUHÁN, burduhane, s. n. (Pop.) Stomacul animalelor rumegătoare; burduf (6); p. ext. burtă (1); bârdan [Var.: burdihán s. n.] – Burduh + suf. -an.

BURDUHÁN s. (ANAT.) 1. stomac, (pop.) burduf, (reg.) bârdan, (Ban.) târban. (~ul unor animale.) 2. v. rumen.

BURDUHÁN s. v. abdomen, burtă, pântece, stomac.

BURDUHÁN, burduhane, s. n. Stomacul animalelor rumegătoare; p. ext. (fam.) burtă. – Din burduh + suf. -an.

burduhán / burdihán (pop., fam.) s.n., pl. burduháne / burdiháne

burduhán n., pl. e (d. burduf). Pîntece (iron.). Țiplă care se întrebuința îld. geam. – Și bîrdîhan, bărdăhan. În est. și bardahan, în Suc. bîrdîzan (Șez. 36, 32). În Olt. burdihan (Npl. Ceaur, 17).