Toate definitiile

BÚRNIȚĂ, burnițe, s. f. Ploaie măruntă și deasă, adesea însoțită de ceață; bură. – Din bură.

BÚRNIŢĂ s. (MET.) bură, burniţeală, ţârcâială, ţârâială, (reg.) buruială, roureală. (O ~ de toamnă.)

BÚRNIȚĂ, burnițe, s. f. Bură. – Din bură.

búrniță f., pl. e (bg. burniĭ, sîrb. buran, furtunos. V. búră). Vest. Rar est. Bură saŭ ploaĭe liniștită: crengile grele de burniță (CL. 1924, 187). – Și la Sadov. (VR. 1911, 3, 341) = „burhaĭ”.

búrniță s. f., g.-d. art. búrniței; pl. búrnițe

BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura¹. – Din burniță.

BURNIŢÁ vb. v. bura.

BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura¹. – Din burniță.

burnițeáză v. tr. (d. burniță). Vest. Burează.

burnițá (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. burnițeáză