Toate definitiile

BÚTCĂ, butci, s. f. (Înv.) Caleașcă. – Din ucr. budka.

BÚTCĂ s. v. caleaşcă.

bútcă (bútci), s. f. – Caleașcă. Rut. butka, budka (Cihac, II, 31; Sanzewitsch 198; DAR); din pol. buda „colibă; capotă de trăsură”, cf. buda.

BÚTCĂ, butci, s. f. (Înv. și arh.) Caleașcă. – Ucr. budka.

bútcă f., pl. ĭ (rus. búdka, gherita, butca, dim. d. búda, baracă, d. vgerm. bûde, azĭ bude, baude, baracă. V. budă, bujdă). Trăsură de lux acoperită (cupeŭ), cum era la modă pe la 1848 (V. rădvan). Gherită. Căsuță de cîne (Sadov.). V. cocă 1.

bútcă (înv.) s. f., g.-d. art. bútcii; pl. butci