Toate definitiile

BUTUCĂNÓS, -OÁSĂ, butucănoși, -oase, adj. Gros, grosolan, necioplit; butucos. – Butuc + suf. -ănos.

BUTUCĂNÓS adj. grosolan, necioplit, (reg.) butucos. (Un obiect ~.)

BUTUCĂNÓS, -OÁSĂ, butucănoși, -oase, adj. Gros, grosolan, necioplit. – Din butuc + suf. -ănos.

butucănós, -oásă adj. (d. butuc). Inelegant, ca butucu: om butucănos, masă butucănoasă. – Și butucos: picĭoare butucoase (VR. 1928, 3, 360).

butucănós adj. m., pl. butucănóși; f. butucănoásă, pl. butucănoáse