Toate definitiile

BÂZDĂRÍ vb. v. strechea.

bâzdărí vb. IV (reg.; despre vite) a alerga (cu coada ridicată) de durerile strechei.

bîzdărí (-résc, ít), vb. – (Despre animalele înțepate de tăun) A fugi împrăștiindu-se. – Var. bîzdura, băzdăra. Sl., cf. rus. bzdryt (DAR); probabil introdus pe filieră slov., deoarece este folosit numai în Trans. – Der. bîzdîr, interj. (strigăt cu care se alungă animalele); bîzdîră, s. f. (tăun).