Toate definitiile

BĂBÚȚĂ, băbuțe, s. f. Diminutiv al lui babă (1); băbușcă. – Babă + suf. -uță.

BĂBÚŢĂ s. (rar) babucă, băbuie, băbulică, băbuşcă, băbuşoară. (O ~ mergea cu baston.)

BĂBÚȚĂ, băbuțe, s. f. Diminutiv al lui babă.

băbúță s. f., g.-d. art. băbúței; pl. băbúțe