Toate definitiile

BĂBĂLÚC s. m. (Reg.; în loc. adj. și adv.) Din băbăluc = (care datează) din moși-strămoși, din timpuri străvechi. – Din scr. babaluk.

BĂBĂLÚC s. v. baubau.

băbălúc² / băbălúcă (reg.) s. m. / s. f.

băbălúc¹ (din ~) (înv., reg.) loc. adv.

BĂBĂLÚC s. m. (Reg., în expr.) Din băbăluc = din moși-strămoși, din timpuri străvechi. ♦ Bătrân. – Sb. babaluk.