Toate definitiile

BĂDĂRÁNCĂ, bădărance, s. f. Femeie nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocancă. – Bădăran + suf. -că.

BĂDĂRÁNCĂ s. v. mitocancă.

BĂDĂRÁNCĂ, bădărance, s. f. Bădărană. – Din bădăran + suf. -că.

bădărán, -că s. (din bădărăŭ, nume de familie în Moldova, d. ung. badaró, om care vorbește încurcat, d. badarni, badarogni, a hondrăni. P. înț., cp. cu balamut și mocan; p. suf., cu Jidan, măgădan. V. modoran și hondron). Munt. Mitocan, mojic, om necĭoplit.

bădăráncă (reg.) s. f., g.-d. art. bădăráncei; pl. bădăránce