Toate definitiile

BĂIEȚÁNDRU, băiețandri, s. m. Băiat măricel. – Băiat + suf. -andru.

BĂIEŢÁNDRU s. băietan, copilandru, flăcăiandru, (Olt. şi Munt.) dănac, (prin Maram. şi Transilv.) pruncotean, (fam.) puştan, (peior.) ţingău.

BĂIEȚÁNDRU, băiețandri, s. m. Băiat mai măricel. – Din băiat + suf. -andru.

băĭetán și băĭețándru m. Băĭat de 16-20 anĭ.

băiețándru s. m., art. băiețándrul; pl. băiețándri, art. băiețándrii