Toate definitiile

BĂLTÍȚĂ, băltițe, s. f. Diminutiv al lui baltă. – Baltă + suf. -iță.

BĂLTÍŢĂ s. (reg.) băltică, bălticea, bălticică, băltucă, băltuţă. (O baltă mică se numeşte ~.)

BĂLTÍȚĂ, băltițe, s. f. Diminutiv al lui baltă.

băltíță (rar) s. f., g.-d. art. băltíței; pl. băltíțe