Toate definitiile

BĂLĂCEÁLĂ, bălăceli, s. f. Joacă, zbenguială prin apă (la scăldat). – Bălăci + suf. -eală.

BĂLĂCEÁLĂ s. (reg.) ştiobâlcăială, ştiobâlcăit, (prin Munt.) tâlbâcâială, tâlbâcâit. (~ prin apă.)

BĂLĂCEÁLĂ, bălăceli, s. f. Mișcare, joc cu mâinile și cu picioarele prin apă (la scăldat). – Din bălăci + suf. -eală.

bălăceálă s. f., g.-d. art. bălăcélii; pl. bălăcéli