Toate definitiile

BĂLÁI, -ÁIE, bălai, -aie, adj. 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Plăvan. ♦ (Substantivat, f.) Nume care se dă vacilor sau iepelor albe. ◊ Expr. (Fam.) A înțărcat bălaia = s-a isprăvit cu posibilitatea de a profita de slăbiciunea sau de munca altuia, s-a terminat cu foloasele ușor obținute. (Pop.) A intrat bălaia în sat= s-a luminat de ziuă. Ori laie, ori bălaie v. laie. – Băl + suf. -ai.

BĂLÁI adj. v. blond.

Bălai ≠ negricios, negru, oacheş, smolit, tuciuriu

bălái adj. m., pl. bălái; f. sg. și pl. băláie

BĂLÁI, -ÁIE, bălai, -aie, adj. 1. (Despre oameni) Blond. 2. (Despre animale) Cu părul alb, bălan, plăvan. ◊ Expr. Că e laie, că-i bălaie sau ba e laie, ba-i bălaie = ba una, ba alta; așa și pe dincolo. Ori laie, ori bălaie = ori una, ori alta; să se decidă într-un fel. Nici laie, nici bălaie = nici așa, nici așa. ♦ (Substantivat, f.) Nume care se dă vacilor sau iepelor albe. ◊ Expr. A înțărcat bălaia = s-a isprăvit cu posibilitatea de a profita de slăbiciunea sau de munca altuia, s-a dus chilipirul. A intrat bălaia în sat = s-a luminat de ziuă. – Din băl + suf. -ai.

băláĭ, -áĭe adj., pl. m. bălaĭ, f. bălăĭ (d. băl, infl. de laĭ ș.a. V. bălan). Blond (ob. mai mult la fem.): fată, vacă bălaĭe. Prov. A’nțărcat Bălaĭa (numele vaciĭ), nu maĭ dă lapte, adică „s’a sfîrșit cutare chilipir”. Orĭ laie, orĭ bălaĭe. V. laĭ 1.

BĂLĂÍ vb. v. behăi.

bălăí (ăésc, -ít), vb. – A behăi. Formație expresivă, cf. lat. balāre (› sp. balar), sb. blejati, germ. bellen. DAR credea în posibilitatea unei der. directe de la balāre (cf. REW 1021; Pușcariu, Dacor., I, 83).