Toate definitiile
BĂNCÚTĂ s. v. bancnotă, bilet de bancă, hârtie, hârtie-monedă.
BĂNCÚŢA s. firfiric, (înv. şi reg.) libră, piţulă, puişor.
BĂNCÚȚĂ1, băncuțe, s. f. Diminutiv al lui bancă1. – Bancă1+ suf. -uță.
BĂNCÚȚĂ2, băncuțe, s. f. Monedă mică de argint din trecut, în valoare de 50 de bani; firfiric. ♦ (Înv. și reg.) Monedă de mică valoare (10-20 de creițari). ♦ (La pl.) Bani, parale. – Din germ. Bankozettel.
BĂNCÚȚĂ2, băncuțe, s. f. Diminutiv al lui bancă1.
BĂNCÚȚĂ1, băncuțe, s. f. (Înv. și reg.) Monedă mică de argint în valoare de 50 de bani; firfirică. ♦ (La pl.) Bani, parale. – Din bancă2 + suf. -uță.
1) băncúță f., pl. e. Bancă mică.
2) băncuță, f. pl. e (germ. banko-zettel, hîrtie de bancă, supt. infl. lui băncuță 1. În Ardeal pe timpul absolutizmului, fusese niște hîrtiĭ de banĭ de 10-20 de crăițarĭ pe care scria banko-zettel, care eraŭ tipărite maĭ multe într’o foaie și se desprindeaŭ atîtea cîte trebuiaŭ să fie plătite). Trans. Pițulă, piesă de 20 de filerĭ. Munt. Dupcă de 50 de banĭ.
pițúlă f., pl. e (ung. picula). Trans. Monetă [!] austro-ungurească de 20 filerĭ, numită și băncuță. V. tult.
băncúță s. f., g.-d. art. băncúței; pl. băncúțe
BĂNCÚTĂ, băncute, s. f. (Înv. și reg.) Bancnotă. – Germ. Banknotte.