Toate definitiile
BĂNIȘÓR1, bănișori, s. m. diminutiv al lui ban1. – Ban1 + suf. -ișor.
BĂNIȘÓR2, bănișori, s. m. Boier subaltern al banului2. – Ban2 + suf. -ișor.
BĂNIŞÓR s. bănuţ.
BĂNIŞÓR s. v. cărbune.
BĂNIŞÓRI s. pl. v. clopoţei.
BĂNIȘÓR1, bănișori, s. m. diminutiv al lui ban1.
BĂNIȘÓR2, bănișori, s. m. (Înv.) Subaltern al banului2 (care judeca procesele de mai mică importanță). – Din ban2 + suf. -ișor.
1) bănișór m. (d. ban 1). Vechĭ. Judecător rural ambulant dependent de banu Craĭovei, apoĭ și de domn în restu Țăriĭ Românești. – Bănișoriĭ se numeaŭ și banĭ de județ șĭ aŭ fost desființațĭ de Const. Mavrocordatu, care a dat atribuțiunile lor celor cincĭ ispravnicĭ.
2) bănișor m. (d. ban 2). Fam. Ban, para: are bănișorĭ la pungă!