Toate definitiile
BĂNÚȚ, bănuți, s. m. 1. Diminutiv al lui ban1; monedă de valoare sau de dimensiune mică. ♦ (La pl.) Bani mulți. 2. Germenul oului (fecundat). 3. Plantă erbacee cu flori mici și rotunde, frumos colorate, dispuse în capitule; părăluță, bănuțel (Bellis perennis). – Ban1 + suf. -uț.
BĂNÚŢ s. 1. bănişor. 2. v. disc embrionar. 3. (BOT.; Bellis perennis) părăluţă, (reg.) bănuţei (pl.), bănuţele (pl.), bumbuşor, butculiţă, fruşiţă, mărgărită, păscuţă, rotoţele (pl.), scânteioară, scânteiuţă, floare-frumoasă, floricele-frumoase (pl.).
BĂNÚŢ s. v. cimişir.
BĂNÚȚ, bănuți, s. m. 1. Diminutiv al lui ban1; monedă de valoare sau de dimensiune mică. ♦ (La pl.) Bani mulți, de valoare. 2. Germenul oului (fecundat). 3. Plantă erbacee cu flori mici și rotunde, frumos colorate (Bellis perennis).
bănúț, m. (d. ban). Ban mic. Locu vid care formează o depresiune la fundu ouluĭ pe albuș. Pl. Părăluțe, bănuțeĭ (o plantă).