Toate definitiile

BĂRBÍȚĂ, bărbițe, s. f. 1. Șervețel de pânză sau de mușama care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă; bavetă. 2. (Rar) Bărbuță. – Barbă + suf. -iță.

BĂRBÍŢĂ s. 1. bărbişoară, bărbuşoară, bărbuţă. (Purta o ~.) 2. bavetă, baveţică, (rar) bărbie. (~ la gâtul copiilor mici.)

BĂRBÍȚĂ¹, bărbițe, s. f. (Rar) Bărbuță. – Din barbă + suf. -iță.

BĂRBÍȚĂ², bărbițe, s. f. Mic șervețel de pânză sau de mușama care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă. – Din barbă + suf. -iță.

bărbíță s. f., g.-d. art. bărbíței; pl. bărbíțe