Toate definitiile

BĂRBĂTÚȘ, bărbătuși, s. m. Mascul al unor animale. – Bărbat + suf. -uș.

BĂRBĂTÚŞ s. (ORNIT.) (rar) soţ. (~ul rândunicii.)

BĂRBĂTÚȘ, bărbătuși, s. m. 1. Nume care indică partea bărbătească a unor animale. 2. (Rar) Bărbățel. – Din bărbat¹ + suf. -uș.

bărbătúș m. (d. din bărbat). Mascul (bărbat la animale). V. băbușcă.

bărbătúș s. m., pl. bărbătúși