Toate definitiile

BĂTRÂNÍME s. f. Mulțime de bătrâni; bătrânet, bătrânețe. – Bătrân + suf. -ime.

BĂTRÂNÍME s. bătrânet, (rar) bătrâneţe. (Era toată ~ acolo.)

Bătrânime ≠ tinerime

BĂTRÂNÍME s. f. (Rar) Mulțime de bătrâni; oameni bătrâni. – Din bătrân + suf. -ime.

bătrâníme (rar) (bă-trâ-) s. f., g.-d. art. bătrânímii