Toate definitiile

BĂTĂLÍE, bătălii, s. f. Luptă între armate, între grupuri, cete armate etc.; bătaie. ♦ Fig. Eforturi comune făcute în vederea îndeplinirii unei acțiuni importante (și urgente). – Din ngr. batália. Cf. it. battaglia.

BĂTĂLÍE s. luptă, (rar) înfruntare, (înv. şi pop.) bătaie, (înv. şi reg.) război, (înv.) harţă, oaste, toi, (fig.) ciocnire. (Biruitor în ~ de la ...)

Bătălie ≠ pace

bătălíe (bătălíi), s. f. – Luptă, bătaie. It. battaglia, prin intermediul sb. batalija, sau mai puțin probabil, din ngr. μπατάλια.

BĂTĂLÍE, bătălii, s. f. Ansamblu de ciocniri prin care se caută obținerea de rezultate militare importante, angajând numeroase forțe armate, desfășurate pe spații întinse și într-un timp mai mult sau mai puțin îndelungat; luptă. ♦ Fig. Încordare, efort în vederea îndeplinirii unui scop. Bătălia pentru îndeplinirea planului. – Ngr. batalia (<it.).

bătălíe f. (ngr. batália, d. it. battáglia, de unde și sîrb. batalija. V. bătaĭe). Luptă între armate.

bătălíe s. f., art. bătălía, g.-d. art. bătălíei; pl. bătălíi, art. bătălíile