Toate definitiile

BĂTĂÚȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată. ♦ Scandalagiu. – Bate + suf. -uș.

BĂTĂÚŞ s. ciomăgar, ciomăgaş, (reg.) bătaci, (înv.) dalcauc, (arg.) mardeiaş.

BĂTĂÚȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj. (Adesea substantivat) Care caută prilej de bătaie, căruia îi place să se bată. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -ăuș.

bătăúș, -ă adj. Iubitor de a bate saŭ tocmit cu plată ca să-ĭ bată pe alțiĭ (maĭ ales la alegerĭ).

bătăúș adj. m., s. m., pl. bătăúși; adj. f., s. f. bătăúșă, art. bătăúșa, pl. bătăúșe