Toate definitiile

BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-] – Cf. bau.

BĂUNÍ vb. v. mugi, rage, zbiera.

BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-] – Lat. *baubulare.

băuní (a ~) (reg.) (bă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. bắun/báun, imperf. 3 sg. băuneá; conj. prez. 3 să bắune/báune