Toate definitiile

BĂUTÚRĂ, băuturi, s. f. 1. Orice lichid de astâmpărat setea. ♦ Lichid alcoolic potabil. 2. Consum de mari cantități de lichide alcoolice. ◊ Expr. A (nu) ține la băutură = a (nu) rezista la consumarea (exagerată) a lichidelor alcoolice. [Pr.: bă-u-. – Var.: (reg.) beutúră s. f.] – Lat. *bibitura.

BĂUTÚRĂ s. 1. lichid. (O ~ gălbuie.) 2. (pop. şi fam.) udătură, (pop.) udeală. (Ceva ~ aveţi?)

BĂUTÚRĂ s. v. beţie, chef.

BĂUTÚRĂ, băuturi, s. f. 1. Lichid care se bea pentru a astâmpăra setea, ca doctorie etc.; (prin restricție) vin, bere, țuică etc. 2. Băut¹. ♦ Chef (1). O dusesem într-o băutură (M. I. CARAGIALE). [Var.: (reg.) beutúră s. f.] – Lat. *bibitura.

băutúră f., pl. ĭ. Acțiunea de a bea (beție): n’am maĭ văut așa băutură (V. mîncătură). Ceĭa ce se bea, maĭ ales băutură spirtoasă. Medicament lichid: băutură adormitoare. – Vechĭ, iar azĭ Olt. Trans. be-. V. poțiune.

băutúră (bă-u-) s. f., g.-d. art. băutúrii; pl. băutúri