Toate definitiile

BĂȚÓS, -OÁSĂ, bățoși, -oase, adj. 1. Drept, țeapăn, rigid ca un băț. ♦ Fig. (Despre oameni sau firea lor) Lipsit de mlădiere; rigid; îngâmfat, plin de sine. 2. (Despre plante) Cu tulpina lemnoasă. – Băț + suf. -os.

BĂŢÓS adj. v. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, megaloman, îngâmfat, mândru, orgolios, semeţ, trufaş, ţanţoş, vanitos.

BĂŢÓS adj., adv. 1. adj. v. ţeapăn. 2. adv. v. ţeapăn. 3.* adj. (fam. fig.) aţos. (Un om ~, puţin flexibil.)

BĂȚÓS, -OÁSĂ, bățoși, -oase, adj. 1. Drept, țeapăn. ♦ Fig. (Despre oameni sau despre firea lor) Lipsit de mlădiere; rigid; îngâmfat, plin de sine. 2. (Despre plante) Cu tulpina lemnoasă. – Din băț + suf. -os.

bățós, -oásă adj. (d. băț, adică „țeapăn”). Aspru, dispus la ceartă: caracter bățos. Rigid, fără eleganță: stil bățos. Adv. a scrie bățos.

bățós adj. m., pl. bățóși; f. bățoásă, pl. bățoáse