Toate definitiile

CALAPẮR s. m. (Bot.; reg.) Calomfir. – Din scr. kaloper.

CALAPĂR s. v. calomfir, slăbănog.

CALAPẮR s. m. (Bot.; reg.) Calomfir. – Sb. kaloper.

calapắr, V. calonfir.

calonfír m. (ngr. karvofýlli, kalófillon [vgr. karvóphyllon], de unde și sîrb. kalóper, bg. kalófer, rut. kanúpir, kalúpir, rus. kalúfer, kanúper, turc. karanfil. V. caranfil și garoafă. Cp. cu trandafir). Sud. O plantă aromatică din familia compuselor, cu florĭ galbene (tanacétum balsamita saŭ b. vulgaris). – În Trans. Mold. calapăr (din sîrb.).

calapắr (reg.) s. m.