Toate definitiile
CALÍBRU, calibre, s. n. 1. Diametrul interior al țevii unei guri de foc. 2. Instrument de precizie cu care se verifică dimensiunile pieselor fabricate. 3. Fig. Mărime, proporție, calitate; fel, soi, specie. – Din fr. calibre.
CALÍBRU s. v. anvergură, calitate, categorie, dimensiune, fel, gen, mărime, măsură, nivel, proporţie, soi, teapă, valoare.
CALÍBRU s.n. 1. Diametrul interior al unui tub, al unei țevi de armă de foc. 2. Instrument de precizie pentru măsurat și controlat dimensiunile unor piese fabricate. 3. (Fig.) Mărime, proporție, calitate; (fam.) fel, soi. [< fr. calibre, it. calibro].
CALÍBRU s. n. 1. diametru interior al unui tub, al țevii unei guri de foc; diametrul unei torpile etc.; greutatea unei bombe de aviație. 2. instrument de precizie cu care se verifică gradul de uzură a țevilor armamentului de infanterie. ◊ instrument pentru măsurarea și controlul dimensiunilor unor piese fabricate. 3. (fig.) mărime, proporție, calitate; (fam.) fel, soi. (< fr. calibre)
CALÍBRU, calibre, s. n. 1. Diametrul intern al țevii unei guri de foc. 2. Instrument de precizie cu care se controlează sau se măsoară precis dimensiunile pieselor fabricate. 3. Fig. Mărime, proporție, calitate; (fam.) fel, soi. – Fr. calibre.
*calíbru n., pl. e (fr. calibre, d. it. calibro, care vine d. ar. qâlib, qâlab, ĭar acesta d. vgr. kalápus, kalópus și kalopódion. V. calapod, calup). Diametru unuĭ cilindru, uneĭ coloane, uneĭ țevĭ: calibru puștiĭ. Model care servește la verificarea diametruluĭ armelor de foc și ghĭulelelor. Fig. Iron. Calitatea uneĭ persoane: îs de acelașĭ calibru amîndoĭ.