Toate definitiile

CALVÍN, -Ă, calvini, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține calvinismului, privitor la calvinism; calvinesc, calvinist. 2. S. m. și f. Adept al calvinismului; calvinist. – Din n. pr. Calvin.

CALVÍN adj., s. (BIS.) 1. adj. calvinesc, calvinist, reformat. (Biserica ~; cultul ~.) 2. s. calvinist, reformat. (~ii s-au desprins din catolicism.)

CALVÍN, -Ă adj. Care aparține calvinismului; privitor la calvinism. // s.m. și f. Adept al calvinismului. [< Jean Calvin – propagator al Reformei în Franța și Elveția].

calvín (calvínă), adj. – Calvinist. De la Calvin. Atestări din sec. XVII, dar probabil aparține sec. anterior. – Der. calvinesc, adj. (calvinist); calvini, vb. (a converti la calvinism); calvinism, s. n.; calvinist, s. m.

CALVÍN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al calvinismului; calvinist. (< /Jean/Calvin)

CALVÍN, -Ă, calvini, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține calvinismului, privitor la calvinism. 2. S. m. și f. Adept al calvinismului. – Din Calvin (nume propriu).

*calvín, -ă s. (d. numele sectaruluĭ Calvin). Calvinist, adept al luĭ Calvin. Adj. Calvinesc.

calvín adj. m., s. m., pl. calvíni; adj. f., s. f. calvínă, pl. calvíne