Toate definitiile

CALȚAVÉTĂ, calțavete, s. f. (Înv. și reg.) Jartieră. – Din ngr. kaltsodéta.

CALŢAVÉTĂ s. v. jartieră.

calțavétă (calțavéte), s. f. – Jartieră. – Mr. călțăvetă. Ngr. ϰαλτζοδέτα, din it. calzetta (DAR; Gáldi, Dict., 157). Rezultatul fonetic este normal; pentru rezultatul rom. al lui δ gr., cf. ivră.

CALȚAVÉTĂ, calțavete, s. f. (Înv. și reg.) Jartieră. – Ngr. kaltsodeta.

calțavétă f., pl. e (ngr. kaltsodéta, d. káltsa [it. calza], colțun, cĭorap, și -deta, care leagă. V. călțun). Legătura care ține cĭorapu pe picĭor (de ordinar elastică). Un ordin cavaleresc în Anglia. – Azĭ maĭ mult jartieră, un barbarizm pe care poporu nu l-a primit încă în est.

calțavétă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. calțavétei; pl. calțavéte