Toate definitiile

CANDOÁRE s. f. Curățenie morală; nevinovăție. – Din fr. candeur, lat. candor, -oris.

CANDOÁRE s. 1. v. inocenţă. 2. v. ingenuitate.

Candoare ≠ vinovăţie

CANDOÁRE s.f. Curățenie morală; puritate, nevinovăție. [Gen. -orii. / cf. fr. candeur, it. candore, lat. candor].

CANDOÁRE s. f. curățenie, puritate morală, nevinovăție. ◊ naivitate, ingenuitate, inocență. (< fr. candeur, lat. candor)

CANDOÁRE s. f. Curățenie morală; nevinovăție. – Fr. candeur (lat. lit. candor, -oris).

*candoáre f., pl. orĭ (lat. cándor, -óris, albeață strălucitoare). Curățenie sufletească, ingenuitate.

candoáre (-doa-) s. f., g.-d. art. candórii; pl. candóri