Toate definitiile

CARTIRUÍ, cartiruiesc, vb. IV. Tranz. A încartirui. – Din rus. kvartirovat'.

CARTIRUÍ vb. v. încartirui.

CARTIRUÍ vb. IV. tr. A încartirui. [Pron. -ru-i, p.i. -iesc, conj. 3,6 -iască. / < cartier, după germ. einquartieren, rus. kvartirovati].

CARTIRUÍ vb. tr. a încartirui. (după rus. kvartirovati)

CARTIRUÍ vb. IV. v. încartirui.

cartiruĭésc, V. încartierez.

cvartiruĭésc și fart- (d. cvartir și fartir). Forme maĭ vechĭ îld. cartiruĭesc, cartierez, așez soldațĭ în cartier, în gazdă.