Toate definitiile

CASTITÁTE s. f. Însușirea de a fi cast; virtute, feciorie¹, nevinovăție. – Din lat. castitas, -atis.

CASTITÁTE s. 1. v. inocenţă. 2. v. virginitate.

CASTITÁTE s.f. Însușirea de a fi cast; virtute; feciorie, nevinovăție. [Cf. lat. castitas, it. castità].

CASTITÁTE s. f. însușirea de a fi cast; neprihănire; feciorie. (< lat. castitas, it. castità)

CASTITÁTE s. f. Însușirea de a fi cast. – Lat. lit. castitas, -atis.

*castitáte f. (lat. cástitas, -átis). Virtutea de a fi cast.

castitáte s. f., g.-d. art. castitắții