Toate definitiile
CATÁRG, catarge, s. n. 1. Stâlp de lemn sau tub metalic care se montează vertical pe o navă pentru a susține pânzele sau antenele de telegrafie fără fir; arbore. 2. Construcție de metal care înlocuiește turnul de extracție în industria petrolieră. – Din ngr. katárti.
CATÁRG s. (MAR.) arbore, (înv.) mastă.
catárg (catárge), s. n. – Stîlp vertical pe o navă, arbore. – Var. (înv.) catart. – Mr. catartu. Ngr. ϰατάρτι, cu finala schimbată prin influența lui catargă; cf. sb. kàtarka, kàtarga, rus. katartĭ.
CATÁRG, catarge, s. n. Stâlp de lemn sau tub metalic care se montează vertical pe o navă pentru a susține pânzele sau antenele de telegrafie fără fir. – Ngr. katarti.
catárg n., pl. e și urĭ (ngr. katárli; sîrb. katarka, vechĭ katarga, catarg, supt [!] infl. luĭ catargă). Stîlpu care ține antenele și pînzele corăbiiĭ. – Rar catart. În marina militară árbore.