Toate definitiile

CATARÓI s. n. (Înv. și reg.) 1. Apoplexie, dambla. 2. Guturai, gripă; gută. – Din ngr. katarroí.

CATARÓI s. v. apoplexie, catar, coriză, gripă, guturai, ictus apoplectic, rinită.

catarói s. m. – 1. Apoplexie. – 2. Răceală, guturai. – Var. (Trans.) cătărue. Ngr. ϰαταρροń „guturai” (Cihac, II, 644).

CATARÓI s. n. (Înv. și reg.) 1. Apoplexie, dambla. 2. Guturai, gripă; gută. – Ngr. katarroí.

cataróĭ n., pl. oáĭe (ngr. katarroi, vgr. katarroé și katárroĭa, d. katá, în jos, și réo, curg. V. catar, diareĭe). Vechĭ. Apoplexie: l-a lovit cataroĭ (dambla) de voĭe rea (Nec. 2, 223). Azĭ pop. Catar. Epitet unuĭ om răŭ, ca și diavol (Doĭna, 1, 114).

catarói (înv., reg.) s. n.