Toate definitiile

CATRAFÚSE s. f. pl. (Fam.) Obiecte casnice mărunte (și în dezordine); calabalâc, boarfe. ◊ Expr. A-și lua (sau a-și strânge) catrafusele = a-și strânge lucrurile pregătindu-se de plecare; a pleca repede (și pe furiș) dintr-un loc; p. ext. a o șterge, a-și lua tălpășița. – Et. nec.

CATRAFÚSE s. pl. v. boarfe.

CATRAFÚSE s. pl. v. bagaj.

catrafúse s. f. pl. – Numai în expresia a-și lua catrafusele, a pleca repede, a o șterge. – Var. catravase. Origine necunoscută. Pare a fi o interpretare umoristică a lui catavasii (cf. rus. katavasija „încurcătură”), în sensul că primul obiect pe care trebuie să-l ia preotul cînd pleacă trebuie să fie liturghierul sau cartea de rugăciuni. Cihac, II, 488, citează un mag. kateputa „bagaj”, care nu pare a-i fi convins pe specialiști.

CATRAFÚSE s. f. pl. (Fam.) Obiecte casnice mărunte (și în dezordine); calabalâc. ◊ Expr. A-și lua (sau a-și strânge) catrafusele = a se pregăti de plecare; p. ext. a pleca pe furiș, a fugi.

catrafúse (Mold. Munt.), catraváse (Olt.) și trancafúse (Olt. Munt.) n. saŭ f. pl. (var. din trancanale, tărăbuțe, teleuțe). Iron. Bagaj, calabalîc. A-țĭ lua catrafusele, a pleca. A-țĭ aduce catrafusele, a veni cu bagajele. V. hondrobeĭe.

catrafúse (fam.) (ca-tra-) s. f. pl.