![]() Caută
Traducere
|
Toate definitiileCAȚAVEÍCĂ, cațaveici, s. f. Haină țărănească scurtă (îmblănită), cu mâneci largi, purtată de femei; scurteică. – Din ucr. kacavejka. CAŢAVÉICĂ s. scurteică, (rar) zoavă. (~ se poartă la ţară de către femei.) cațavéică, cațavéici, s.f. (reg.) 1. haină țărănească purtată de femei, care are la guler și piepți șuvițe din piele de vulpe; scurteică. 2. femeie șireată. 3. mistrie mică. cațavéică (cațavéici), s. f. – Haină scurtă îmblănită, purtată de femei. Rut. kacavejka (Cihac, II, 46; Iordan, Dift., 101). Se folosește numai în Mold. CAȚAVEÍCĂ, cațaveici, s. f. Haină țărănească (îmblănită) cu mâneci largi și lungă până sub talie, purtată de femei; scurteică. – Ucr. kacavejka. cațavéĭcă f., pl. ĭ (rut. kacavéĭka, rus. koceveĭka, de unde și ung. kacabajka). Est. Scurteĭcă (haĭnă femeĭască blănită) lungă pînă la genuchĭ [!] și fără nasturĭ pe care o poartă țărancele. cațavéică (-vei-) s. f., g.-d. art. cațavéicii; pl. cațavéici |