Toate definitiile

CELUIÁLĂ, celuieli, s. f. (Reg.) Înșelare, amăgire. ♦ Ademenire. [Pr.: -lu-ia-] Celui + suf. -eală.

CELUIÁLĂ s. v. ademenire, amăgire, înşelare, înşelăciune, înşelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trişare.

CELUIÁLĂ, celuieli, s. f. (Reg.) Înșelare, amăgire; ademenire. – Din celui + suf. -eală.

celuiálă (reg.) s. f., g.-d. art. celuiélii; pl. celuiéli