Toate definitiile

CELÚLĂ, celule, s. f. 1. Element constitutiv fundamental al organismelor vii, alcătuit din membrană, citoplasmă și nucleu, reprezentând cea mai simplă unitate anatomică. 2. (În sintagma) Celulă de partid = (în trecut) denumirea organizației de bază a partidului comunist. 3. Fiecare dintre cavitățile hexagonale ale fagurilor de ceară, în care albinele depun mierea, cresc ouăle, puietul sau depozitează hrana; alveolă. 4. Încăpere (strâmtă) în închisori, unde sunt ținuți arestații sau condamnații. 5. Ansamblu format din aripile (și fuzelajul) unui avion. 6. Fiecare dintre compartimentele sau elementele identice, alăturate și cu aceeași funcție, ale unui dispozitiv sau ale unui sistem tehnic. Celulă de siloz. 7. (În telecomunicații) Suprafață geografică limitată acoperită de un releu de emisie-recepție, în cadrul sistemului de telefonie celulară. – Din fr. cellule, lat. cellula.

CELÚLĂ s. 1. (BIOL., FIZIOL.) celulă-ou v. zigot; celulă sexuală v. gamet. 2. v. alveolă. 3. (FlZ.) celulă fotoelectrică = fotocelulă, fotodiodă; celulă fotovoltaică v. fotoelement.

CELÚLĂ s. v. chilie.

CELÚLĂ s.f. 1. Element anatomic de bază al organismelor vii. 2. Fiecare dintre cămăruțele unui fagure de albine. 3. Încăpere strâmtă în închisori pentru detențiunea izolată a celor închiși. 4. Ansamblu format din aripile unui avion. ♦ Formație de zbor, compusă din două avioane de luptă. 5. (Tehn.) Compartiment al unui dispozitiv, format din unul sau mai multe elemente egale. [< fr. cellule, it., lat. cellula].

CELÚLĂ s. f. 1. element constitutiv fundamental al materiei vii, alcătuit din membrană, citoplasmă și nucleu. 2. cea mai mică unitate muzicală, care intră în alcătuirea motivului. 3. unitate organizatorică de bază în unele partide comuniste și muncitorești. 4. fiecare dintre cămăruțele unui fagure de albine. 5. încăpere strâmtă în închisori, pentru detențiunea izolată a celor închiși. 6. ansamblu format din fuzelajul, aripile și ampenajele unui avion. 7. formație de zbor din două avioane de luptă 8. (tehn.) compartiment al unui dispozitiv, din unul sau mai multe elemente egale. (< fr. cellule, lat. cellula)

CELÚLĂ, celule, s. f. 1. Element morfofiziologic viu (treaptă în dezvoltarea materiei vii) format în general din nucleu, protoplasmă și membrană și reprezentând cea mai simplă unitate anatomică. ♦ Fig. (În structura organizatorică a unora dintre partidele comuniste și muncitorești) Grupă organizatorică, unitate de bază. 2. Fiecare dintre cavitățile hexagonale ale fagurilor, în care albinele depun mierea. 3. Încăpere (strâmtă) la închisori, unde sunt ținuți arestații sau condamnații. 4. Ansamblu format din aripile și fuzelajul unui avion. 5. Fiecare dintre compartimentele sau elementele identice, alăturate și cu aceeași funcție, ale unui dispozitiv sau ale unui sistem tehnic. Celulă de siloz. – Fr. cellule (lat. lit. cellula).

*célulă f., pl. e (lat. céllula, dim. d. cella, cămară. V. acĭuĭez, celar, chilie, chelner). Cămăruța (odăița)unuĭ arestat. Anat. Mică cavitate. Organizmu fundamental al animalelor și plantelor, care se compun dintr´un indefinit număr de celule. Șt. nat. Alveolă, gaură de fagure. – Fals celúlă (după fr.). Cp. cu vírgulă. V. botcă.

celúlă s. f., g.-d. art. celúlei; pl. celúle