Toate definitiile
CENUŞÁR s. 1. v. urnă funerară. 2. (Transilv., Mold.) leşier. (Prin ~ se strecoară leşia.) 3. (BOT.; Ailanthus altissima sau glandulosa) oţetar fals, (reg.) arbore-puturos.
CENUȘÁR, (1) cenușare, s. n., (II, III) cenușari, s. m. I. S. n. 1. Cutie de metal așezată sub grătarul locomotivei sau al unei sobe de încălzit, al unui cuptor etc. în care cade cenușa rezultată din ardere. 2. Atelier sau secție dintr-o fabrică de tăbăcărie în care se execută operațiile premergătoare tăbăcirii. ♦ Bazin folosit în tăbăcărie, în care se pun pieile crude, cu o soluție de lapte de var, pentru a le curăța de păr. ♦ Soluție de lapte de var proaspăt sau alcalin, folosită pentru depilarea pieilor crude și îndepărtarea epidermei. 3. Urnă în care se păstrează cenușa unei persoane incinerate; urnă cinerară. II. S. m. (Înv. și ir.) Scriitor de cancelarie, copist (prost). III. S. m. Arbore ornamental originar din China, înalt, cu coroană ovală, cu frunze compuse și cu flori mici verzi-gălbui (Ailanthus altissima). – Cenușă + suf. -ar.
CENUȘÁR2, cenușari, s. m. Arbore ornamental originar din China, înalt, cu coroană ovală, cu frunze compuse și cu flori mici verzi-gălbui (Ailanthus glandulosa). – Din cenușă + suf. -ar.
CENUȘÁR3, cenușari, s. m. (Înv. și ir.) Scriitor de cancelarie, copist (prost). – Din cenușă + suf. -ar.
cenușár și (est) -șér m. Copist care odinioară începea funcțiunea punînd cenușă pe hîrtiile scrise ca să se usuce cerneala pe cînd nu era sugătoare. Un copac cu florĭ puturoase originar din China (ailanthus glandulosa). S. n., pl. e. Partea în care cade cenușa la o sobă, la o mașină. Pînza care conține cenușa p. leșie. Scrumelniță.
cenușár1 (copist, arbore) s. m., pl. cenușári
cenușár2 (cutie, atelier, urnă) s. n., pl. cenușáre
CENUŞÁR s. 1. v. urnă funerară. 2. (Transilv., Mold.) leşier. (Prin ~ se strecoară leşia.) 3. (BOT.; Ailanthus altissima sau glandulosa) oţetar fals, (reg.) arbore-puturos.
CENUŞÁR s. v. scrumieră.
CENUȘÁR, (1) cenușare, s. n., (II, III) cenușari, s. m. I. S. n. 1. Cutie de metal așezată sub grătarul locomotivei sau al unei sobe de încălzit, al unui cuptor etc. în care cade cenușa rezultată din ardere. 2. Atelier sau secție dintr-o fabrică de tăbăcărie în care se execută operațiile premergătoare tăbăcirii. ♦ Bazin folosit în tăbăcărie, în care se pun pieile crude, cu o soluție de lapte de var, pentru a le curăța de păr. ♦ Soluție de lapte de var proaspăt sau alcalin, folosită pentru depilarea pieilor crude și îndepărtarea epidermei. 3. Urnă în care se păstrează cenușa unei persoane incinerate; urnă cinerară. II. S. m. (Înv. și ir.) Scriitor de cancelarie, copist (prost). III. S. m. Arbore ornamental originar din China, înalt, cu coroană ovală, cu frunze compuse și cu flori mici verzi-gălbui (Ailanthus altissima). – Cenușă + suf. -ar.
CENUȘÁR1, cenușare, s. n. 1. Cutie așezată sub grătarul locomotivei sau al unei sobe de încălzit, în care cade cenușa rezultată din ardere. 2. Bazin folosit în tăbăcărie, în care se pun pieile crude, cu o soluție de lapte de var, pentru a le curăța de păr. 3. Urnă în care se păstrează cenușa unei persoane incinerate; urnă cinerară. – Din cenușă + suf. -ar.
cenușár și (est) -șér m. Copist care odinioară începea funcțiunea punînd cenușă pe hîrtiile scrise ca să se usuce cerneala pe cînd nu era sugătoare. Un copac cu florĭ puturoase originar din China (ailanthus glandulosa). S. n., pl. e. Partea în care cade cenușa la o sobă, la o mașină. Pînza care conține cenușa p. leșie. Scrumelniță.