Toate definitiile
CENUȘÍU, -ÍE, cenușii, s. n., adj. 1. S. n. Culoare obținută prin suprapunerea în diferite proporții a culorilor alb și negru; sur, gri. 2. Adj. De culoarea cenușii; gri, bozafer. 3. Adj. Fig. Șters, lipsit de expresivitate. – Cenușă + suf. -iu.
CENUŞÍU adj. 1. fumuriu, gri, plumburiu, sur, (rar) prăfuriu, (pop.) sein, şoreciu, (reg.) siv, (Munt.) fumur, (înv.) plumbiu, sângepiu, (turcism înv.) bozafer. (De culoare ~.) 2. întunecat, pământiu, (reg.) pământit, pământos. (O faţă ~.)
CENUȘÍU, -ÍE, cenușii, adj. De culoarea cenușii; gri. ♦ (Substantivat, n.) Culoarea cenușie. – Din cenușă + suf. -iu.
cenușíŭ, -íe adj. (d. cenușă). De coloarea [!] cenușiĭ. V. sîngeap 2 și vînăt.
!stârc-cenușíu (bâtlan) s. m., pl. stârci-cenușíi
cenușíu1 adj. m., f. cenușíe; pl. m. și f. cenușíi
cenușíu2 s. n., art. cenușíul