Toate definitiile

CERCÁLĂ s. v. crâsnic.

cercálă (cercắli), s. f. – Năvod, plasă de pescuit. Rut. čekalo (Drăganu, Dacor., VI, 267); r s-ar explica prin asimilarea cu vb. a cerca. Din rom. ar putea proveni mag. cserkálo.

cercálă f., pl. e (rus. čerpálo, tîrboc de scos peștele mic din năvod, d. čérpatĭ, a scoate din apă. V. cĭorpac). Nord. Cĭorpac de prins pește din rîŭ. V. micĭog, meredeŭ.