Toate definitiile

CERCETÁRE, cercetări, s. f. Acțiunea de a (se) cerceta și rezultatul ei. – V. cerceta.

CERCETÁRE s. 1. v. analiză. 2. examinare, privire. (La o ~ mai adâncă.) 3. (concr.) studiu. (A publi-cat o ~ temeinică.) 4. v. examinare. 5. consultare. (~ a unui catalog.) 6. v. verificare. 7. v. anchetă.

CERCETÁRE, cercetări, s. f. Acțiunea de a (se) cerceta și rezultatul ei.

cercetáre f. Analiză, control, examinare, expertiză. Interogatoriŭ. Explorare, investigare. Inspecțiune. Inchizițiune. Perchizițiune [!]. Sondare. A lua în cercetare, a cerceta.

cercetáre s. f., g.-d. art. cercetắrii; pl. cercetắri