Toate definitiile

CERCUÍRE, cercuiri, s. f. Acțiunea de a cercui; cercuială. – V. cercui.

CERCUÍRE s. cercuială, cercuit, legare, legat. (~ unui vas de lemn din doage.)

CERCUÍRE, cercuiri, s. f. Acțiunea de a cercui.

cercuíre s. f., g.-d. art. cercuírii; pl. cercuíri